Conform Wikipedia, Canabidiolul (CBD) este un compus organic găsit în planta de cannabis sativa L, cunoscută și sub numele de cânepă,. Este al doilea cel mai studiat compus fitocanabinoid, dupa THC (tetrahidrocanabinol).
Canabidiolul este unul din cei peste 100 de compuși chimici canabinoizi găsiți în planta de canabis, mulți dintre aceștia fiind investigați pentru beneficiile potențiale pentru sănătate, fiind descoperit și izolat pentru prima dată în anul 1940.
Cânepa este una dintre cele mai utlizate plante din istorie, vestigiile arheologice arătând folosirea acesteia în urma cu peste 10.000 ani. A fost și este utilizată atât ca aliment (semințele de cânepă fiind unele dintre cele mai bogate în aminoacizii esențiali și cu un raport Omega 6/Omega 3 optim pentru organismul uman), în industria textilă, în industria automobilistică (multe din materialele din plastic ale automobilelor moderne fiind realizate cu celuloză obținută din cânepă), iar în ultimii 50 de ani o utilizare aparte a fost cea medicală, sau în sprijinul sănătății.
Canabidiolul, sau CBD-ul, este un compus chimic care acținează și interacționează cu sistemul Endocanabinoid (atât la oameni cât și la animale), sistem care are ca rol principal în organizm menținerea homeostaziei (adică funcționarea corectă a organismului). Astfel prin influențarea sistemului endocanabinoid CBD-ul poate fi utilizat în ameliorarea stării de sănătate.
Principalele acțiuni pe care le exercită asupra organismului sunt:
- Reechilibrarea sistemului imunitar (ridicarfea acestuia la nivelul de fincținare optim în situația de imunodeprimare, sau coborârea acestuia în cazul bolilor autoimune).
- Antiinflamator (este unul dintre cele mai puternice antiiflamatorii naturale cunoscute până în prezent)
- Anticonvulsivant
- Reglarea apetitului
- Anxiolitic
- Reglarea somnului
- Analgezic
- Antitumoral
- Stimularea regenerării celulare și încetinirea îmbătrânirii celulare
Utilizarea CBD-ului în scop medical, sau pentru ameliorarea stării de sănătate se poate face în mai multe moduri:
- Inhalare fie prin fumat (utiliarea de țigarete cu cannabis bogate in CBD, sau utilizarea tigaretelor electronice cu lichid CBD) fie prin utilizarea vaporizatoarelor
- Administrarea orala, prin ingerarea alimentelor bugate in CBD sau a capsulelor gastrorezistente cu ulei CBD
- Utilizarea sublinguală, prin administrarea uleiului/tincturii bogate in CBD sub limbă sau in contact cu cavitatea bucală fără a înghiti (pentru a se face absorbția locală)
- Utilizarea intrarectală prin folosirea de supozitoare îmbogățite cu CBD
- Utlizara vaginală, prin folosirea ovulelor îmbogâțite cu CBD
- Utlizarea topică, sau locală, prin administrarea uleiulu/cremei/gelului/șamponului îmbogățit cu CBD pe suprafața pielii.
Sistemul endocannabinoid (ECS) este un sistem biologic compus din endocannabinoizi, care sunt neurotransmițători retrograzi pe bază de lipide endogene care se leagă de receptorii cannabinoizi (CBRs) și de proteinele receptorilor cannabinoizi care sunt exprimate pe întregul sistem nervos central vertebrat (inclusiv creierul) și sistem nervos periferic.
Funcțiile sistemul endocannabinoid sunt încă în cercetare preliminară, dar s-a demonstrat deja că este implicat în reglarea proceselor fiziologice și cognitive, inclusiv fertilitatea, sarcina, în timpul dezvoltării pre și postnatală, diverse activități ale sistemului imunitar, senzație de durere, dispoziție și memorie și în medierea efectelor farmacologice ale canabisului.
Până în prezent au fost identificați și cercetați doi receptori canabinoizi primari: CB1, clonat pentru prima dată în 1990; și CB2, clonat în 1993. Receptorii CB1 se găsesc cu precădere în creier și în sistemul nervos, precum și în organele și țesuturile periferice și sunt ținta moleculară principală a agonistului parțial endogen care este anandamida (AEA), și a agonistului parțial exogen (fitocanabinoid) tetrahidrocabinol (THC).
Endocannabinoidul 2-arachidonoylglicerol (2-AG), care este de 170 de ori mai abundent în creier decât anandamida (AEA), acționează ca un agonist complet la ambii receptori ECS. CBD este un fitocannabinoid care acționează ca un antagonist destul de slab atât la receptorii ECS, cât și un agonist mai puternic la TRPV1 și antagonist la TRPM8.
Este, de asemenea, cunoscut a fi un modulator alosteric negativ la CB1 și s-a descoperit că CBD combate unele dintre efectele psihoactive ale THC-ului.
Siturile de legare a canabinoizilor există în toate sistemele nervoase centrale și periferice (atât ale omului cât și ale animalelor). Cei doi receptori cei mai relevanți pentru canabinoizi sunt receptorii CB1 și CB2, care sunt exprimați predominant în creier și, respectiv, în sistemul imunitar. Densitatea expresiei variază în funcție de specie și se corelează cu eficacitatea pe care o vor avea canabinoizii în modularea aspectelor specifice ale comportamentului legate de locul de exprimare. De exemplu, la rozătoare, cea mai mare concentrație de site-uri de legare a canabinoidelor se află în ganglionii și cerebelul bazal, regiuni ale creierului implicate în inițierea și coordonarea mișcării. La oameni, receptorii canabinoidelor există în concentrații mult mai mici în aceste regiuni, ceea ce contribuie la explicarea motivului pentru care canabinoizii au o eficacitate mai mare în modificarea mișcărilor motorilor rozătoare decât la om.
În afară de CB1 și CB2, sunt cunoscuți anumiți receptori orfani care leagă endocannabinoizii, inclusiv GPR18, GPR55 (un regulator al funcției neuroimune) și GPR119.
Cum funcționează sistemul endocanabinoid?
În timpul neurotransmisiei, neuronul pre-sinaptic eliberează neurotransmițători în fanta sinaptică care se leagă de receptorii exprimați pe neuronul post-sinaptic. Pe baza interacțiunii dintre transmițător și receptor, neurotransmițătorii pot declanșa o varietate de efecte în celula post-sinaptică, cum ar fi excitația, inhibarea sau inițierea a doua cascade de mesagerie. Pe baza celulei, aceste efecte pot duce la sinteza la fața locului a anandamidei canabinoide endogene sau a 2-AG printr-un proces care nu este în totalitate clar, dar rezultă dintr-o creștere a calciului intracelular. Expresia pare a fi exclusivă, astfel încât ambele tipuri de endocannabinoizi nu sunt co-sintetizate. Această excludere se bazează pe activarea canalului specific sintezei: un studiu recent a constata că, intrarea de calciu prin canalele de calciu electrosensibile a produs un curent de tip L rezultând în producția de 2-AG, în timp ce activarea receptorilor mGluR1/5 au declanșat sinteza anandamidei.
Dovada sugerează că fluxul de calciu indus de depolarizare în neuronul post-sinaptic determină activarea unei enzime numite transacilază. Această enzimă este implicată în catalizarea din prima etapă a biosintezei endocannabinoizilor prin transformarea fosfatidiletanolaminei, o fosfolipidă rezidentă în membrană, în N-acil-fosfatidiletanolamină (NAPE). Experimentele au arătat că fosfolipaza D clivează NAPE pentru a produce anandamidă. Acest proces este mediat de acizii biliari. Sinteza 2-AG este mai puțin stabilită și necesită cercetări suplimentare.
Odată eliberați în spațiul extracelular de către un transportor endocannabinoid putativ, mesagerii sunt vulnerabili la inactivarea celulelor gliale. Endocannabinoizii sunt preluați de un transportor pe celula glială și degradați de amid-hidrolaza acidului gras (FAAH), care scindeaza anandamida în acid arahidonic și etanolamină sau monoacilglicerol lipaza (MAGL), și 2-AG în acid arahidonic și glicerol. Deși acidul arahidonic este un substrat pentru sinteza leucotrienelor și prostaglandinei, nu este clar dacă acest produs secundar degradant are funcții unice în sistemul nervos central. Datele emergente în domeniu indică, de asemenea, faptul că FAAH este exprimat în neuronii postsinaptici complementari cu neuronii presinaptici care exprimă receptorii cannabinoizi, susținând concluzia că este un contribuitor major la clearance-ul și inactivarea anandamidei și a 2-AG după recaptarea endocannabinoidului. Un studiu neofarmacologic a demonstrat că un inhibitor al FAAH (URB597) crește selectiv nivelurile de anandamidă în creierul rozătoarelor și primatelor.
Legarea endocanabinoizilor și acțiunea intracelulară
Receptorii canabinoizi sunt receptorii cuplati cu proteina G situati pe membrana pre-sinaptica. Deși au existat unele lucrări care au legat stimularea concomitentă a receptorilor dopaminei și CB1 la o creștere acută a producției de adenozin monofosfat ciclic (cAMP), este în general acceptat faptul că activarea CB1 prin canabinoizi determină o scădere a concentrației de cAMP prin inhibarea adenililciclazei și o creștere a concentrației de proteină kinaza activată cu mitogen (MAP kinază). [11] [23] Potența relativă a diferitor canabinoizi în inhibarea adenililciclazei se corelează cu eficacitatea lor variabilă în testele comportamentale. Această inhibare a cAMP este urmată de fosforilare și activarea ulterioară a nu numai a unei suită de kinaza MAP (p38 / p42 / p44), dar și a căii PI3 / PKB și MEK / ERK. [36] [37] Rezultatele obținute din datele despre cipurile de gene ale hipocampului de șobolan după administrarea acută de tetrahidrocannabinol (THC) au arătat o creștere a expresiei transcripturilor care codifică proteina de bază a mielinei, proteinelor endoplasmice, citocromoxidazei și a două molecule de adeziune celulară: NCAM și SC1; scăderi ale expresiei au fost observate atât în ARN-urile calmoduline cât și în ribozomii. [38] În plus, activarea CB1 a demonstrat că crește activitatea factorilor de transcripție precum c-Fos și Krox-24